Titlul nu are nicio legătură cu filmul Batman vs Superman, deși acolo am ajuns după ce mi-am pus întrebarea de mai sus. Nu că ar fi fost simplu să iau decizia, ci pentru că am fost forțată să aleg filmul peste teatru.
Dar până la a spune povestea, cu sfaturi și recomandări, hai să te întreb: care crezi că e diferența între ele? Până îți răspunzi tu, îți spun răspunsul meu: pielea.
Și în special, felul în care…
…te simți când sute de oameni pe lângă tine aplaudă. Dacă ești fan concerte, o să îți placă sentimentul de la finalul unei piese de teatru. Pentru că vei afla ce a fost mai întâi, oul sau găina: găina, că așa a învățat pielea noastră să reflecte emoția, prin piele de găină. Deși era tare interesant dacă la emoții mai puternice făceam ouă..hm, mă rog, asta e temă pentru altă dată.
Cum ziceam, mi-am luat bilet la teatru.
La răscruce de vânturi, că am istorie veche cu cartea și trebuia să fie ăsta. dar ajunsă pe treptele teatrului, aflu că spectacolul s-a anulat. Vezi tu, asta e cea mai mare diferență între teatru și film: actorii de teatru e esențial să fie sănătoși zi de zi.
Și după ce mi se spulberă visul de a vedea această piesă, reprogramez. Dar până să reprogramez, ceva tot trebuia să facem în acea zi, nu?
Așa că am mers la film. 100 de lei pentru 2 persoane, 3D slab și fără aplauze furtunoase la final. Dar așa au trecut 2-3 ore dintr-o zi de week end. E o opțiune, deloc de neglijat, pentru că nu o să mă dau rotundă acum și să spun că un film îmi insultă inteligența sau e sub nivelul meu cultură.
Așa am ajuns eu să merg la Batman vs Superman, în loc de La răscruce de vânturi. Nivelul dramei a fost comparabil, temele eului în conflict la fel de pregnante, iar personajele au ajuns tot acolo. Adică în pământ.
La a doua încercare de a vedea o piesă aleg un alt clasic, de data asta românesc: Ultima noapte de iubire, întâia noapte de război.
Când ajungem însă la teatru, aflăm că s-a anulat. Dar de data asta avem 2 opțiuni: plecăm sau luăm parte la o piesă substitut: Mein Kampf. Nu știam nimic despre piesă, dar știam de carte, așa că am mers pe mâna filosofiei mele cu trăiește viața experiență cu experiență.
Am ales să rămânem, pentru că era cald înăuntru și afară ploua.
Asta e clar altă diferență între teatru și film.
Sălile de teatru miros a lemn, a vopsele și praf. Nu e un miros neplăcut, ci unul comparabil cu cel de bibliotecă. Iar liniștea e reconfortantă.
Sălile de cinema sunt rânduri sterile de scaune identice și lounge-uri ce miros a popcorn. Nu e o chestiune de preferințe, ci o recomandare de a încerca ambele lucruri.
Mai ales pentru cea mai importantă diferență: pentru emoții.
Da, ți se ridică părul pe tine când Superman stă indestructibil în mijlocul unui foc nimicitor și se gândește amar că omenirea e o rasă de idioți puși pe distrugere, dar la fel de tare, poate și mai mult, te înfiori când Hitler (din piesa Mein Kampf) îi spune cu bună credință unui evreu, coleg de cameră, că o să îl răsplătească, peste ani, cu o cameră mare, cu dușuri calde.
Uite trailerele, așa, de comparație, între o piesă de teatru și un film.
Costuri: min 50 lei pentru 2 persoane la teatru (bilete plus taxi), min 100 lei pentru ieșirea la film (bilete plus snacks)
Program: Teatrul Național Aici , Cinema City în fiecare zi Aici
Weekend inspirat 🙂
Pentru alte recomandări, follow me by mail/Facebook
