2016 Story
Știi vorba aia că până nu încerci nu știi? Nu știi dacă îți place, dacă poți sau dacă ai ceva în tine care atunci când ești gata să renunți nu te lasă.
Ei bine, acum știu.
Ca să fie clar, NU sunt alergătoare, nu fac jogging, până acum 8 luni fumam și maximul de efort pe care îl fac susținut sunt cele 15 minute pe zi în care încerc să ajung la ceva cu corpul meu și cu mintea.
Undeva privind șoseaua, în timp ce îți dădeam sufletul pe traseu, Maratonul Internațional Arobs m-a ajutat să înțeleg ceva. Poate nu e ce și-ar fi dorit ei să înțeleg, dar…
…orice mic lucru care te face să fii fericit și mândru de tine ajută.
Am înțeles că a face sport e o nevoie, nu un moft sau o prioritate de ordin inferior. Dar am mai învățat că mintea ta te poate duce aproape de locul unde antrenamentul crâncen îi duce pe alții.
Așa NU:
Eu nu am făcut niciun antrenament special pentru crosul ăsta. Și nu cred că e bine, pentru că pe traseu diferite organe îmi aduceau aminte că sunt muritoare. Nu am apucat nici să facem încălzirea. Mai jos înțelegeam că mai sunt 2 minute până la start și WTF, chiar fac asta? Cât naiba înseamnă 10 kilometri?
Așa că într-o zi de 10, cu 2 de 10 pe tricou, și reprezentând Epics Romania, am pornit la cursa de 10KM. Și deși nu am ajuns chiar ultima (din 438 din 534), cursa a fost mai mult cu mine însămi, nu cu timpul, nu cu restul.
Despre sentimentul de a fi parte dintr-o mulțime am mai vorbit. Aici, s-a simțit ca un val de electricitate care mi-a mobilizat tot corpul. La naiba, în momentul ăla în care în jurul meu se striga HAI, am simțit că pot să alerg în jurul Pământului.
Ăsta a fost traseul de 10 kilometri. Ca să îți faci o idee de ce înseamnă această lungime, e cam aproape de o medie de 13.500 de pași. Iar ca să înțelegi cât e asta, în medie, pe zi, de când ne dăm jos din pat, până la culcare facem cam 6000 de pași. Iar o mișcare născută în Japonia acum 40 de ani spune că 10.000 de pași pe zi sunt suficienți ca să te mențină în formă și departe de doctor până la vârste înaintate, și asta fără exerciții suplimentare. Doar un constant de 10.000 de pași.
Ok, înapoi la cei 13.000 ai mei.Traseul îl aveam salvat pe telefon, pentru că una dintre temerile unui suferind de mild OCD e să nu se rătăcească.
Nu a fost cazul, tot traseul fiind semnalizat și presărat cu voluntari și puncte de hidratare.
Programul spunea că acest cros de #10K se poate întinde pe maxim 90 de minute. Din ce am mai citit, depinde de antrenament și scop, dar un alergător în formă dar nu neapărat de performanță aleargă traseul în 40-50 de minute. Un înfocat pasionat de jogging care nu se antrenează special pentru acest scop poate obține un timp de 62 – 80 de minute.
Depinde desigur și de circuitul amenajat, dar ăști sunt timpii pe care i-am găsit în research, ca un standard față de care să văd unde se poate încadra un anti-alergător ca mine. Zic anti-alergător pentru că în liceu proba de rezistență o treceam pe jos. Adică leșinând. Iar de atunci nu am mai încercat să ajung la limita la care mușchii mei să urle și interiorul să strige: Hai oprește-te, că altfel leșini.
Până azi. Când înțelegerea cu mine a fost că orice ar trebui să poată să facă asta. Și dacă nu te ajută corpul, atunci mintea va fi combustibilul care lipsește mușchilor.
Și după 90 de minute, multe HAI CĂ POȚI și 4 pahare cu apă, mi-am atins scopul de a respecta timpul dat de organizatori. Nu a fost un record, dar a fost o victorie.
Și ca să ajung la omul cu medalia, m-a ajutat mantra repetată care, în primul rând, m-a trezit din pat și m-a adus pe stadion și nu m-a lăsat să abandonez înainte să încerc, apoi sutele de voluntari extraordinar de vocali cu încurajările, mulțumesc. Vremea grozavă, nici prea cald nici prea rece, EXTRAORDINARII oameni care au alergat pe lângă mine și care, fără motiv, în timp ce mă depășeau, îmi lăsau un „Hai, hai că poți, încă puțin”, deși conservarea oxigenului e atât de importantă.
Oamenii ăștia, toți, de la organizatori, la voluntari, la competitori, la oameni ieșiți la plimbarea care au aplaudat, merită dacă nu tot ce își doresc, atunci măcar un lucru pe care îl doresc eu lor:
-sentimentul de victorie și mii de oameni care te aplaudă, în doze zilnice, până la adânci bătrâneți.
La final, după o oră jumătate, când am intrat iar în stadion și simțeam că leșin, am auzit oamenii aplaudând și încurajându-ne. Și am mai putut alerga, mai tare, doar pentru asta.
Iar Ana Maria merită aplauzele mele, pentru că, deși la fel de neantrenată, a fost alături de mine every step of the way și nu a renunțat. Way to go, girl!
Așa că sfatul eu este: ieșiți din zona voastră de confort. Primul pas e să îți pese, apoi să te mobilizezi.
Nu fi un looser, nu unul dintre aceia care pierd înainte să se prezinte. La cursele astea chiar contează doar și participarea.
Am vrut de multe ori să renunț, mai ales când dintre cei care trebuiau să ne fie alături nu apărea nimeni, când mă gândeam că e duminică și mai bine dorm, când mă durea capul de credeam că o să cadă. Dar mi-am dat seama că nu alerg pentru pentru alții. Și nici măcar pentru corpul meu.
Am alergat pentru mintea mea. Care atunci când credem că numai pot m-a ținut pe picioare.
Și dacă am putut face asta, atunci sincer, ce naiba o să-mi stea în cale dacă vreau ceva? NIMIC. Nimic nu te poate opri dacă, forțând limitele, câștigi lupta cu tine însăți.
PS – Determinarea nu înseamnă inconștiență. Nu încercați lucruri extreme dacă nu știți diferența între abandon și conservare. Ascultă-ți corpul și nu neglija dacă simți dureri, menține-te hidratată, mănâncă bine cu 2-3 ore înainte și nu te teme să ceri ajutor dacă simți că ceva nu e în regulă.
PPS – Amintirea asta de la #Maratonul Internațional Arobs, dintr-o zi de 10, de a mă fi forțat și a de ridica mâinile a victorie în fața unui stadion, o să ia locul multor altele în anii bătrâneții. Pentru că a durut la fel de mult pe cât a fost de fericită. Și experiențele astea sunt cele care te fac mai bogat.
Te poți pregăti de maraton cu:
- Pereche de căști pentru antrenamente
- Un ceas inteligent făcut să țină pasul cu tine și alergările tale, monitorizează ritmul cardiac și cât de repede + unde și cât alergi, prin GPS.
- O bursetă pentru telefon.
Legal disclosure: *These links are affiliate links. If you buy a product through these links, we get a small share of the price (without the product being more expensive for you). It’s up to you if you use them, thank you for reading!
