Numele meu are o poveste. Din 2021, povestea stă și pe o bancnotă de 20 de lei. Prima din România care a afișat o femeie.
Mai mult decât să spună povestea unui erou de război, numele de Ecaterina Teodoroiu este și parte din curajul pe care propria mea mamă l-a avut când a mers împotriva dorințelor din jur și mi-a mai adaugat un prenume la deja stabilitul Nicoleta ales de nași.
Sunt mai multe elemente aici care trebuie explicate, tradiții care trebuie notate și o mică istorie amuzantă, ca să fiu sigură că includ toată povestea numelui meu.
Prima dată a fost curaj:
Al Cătălinei Toderoiu, care se năștea în ianuarie 1894 și în octombrie 1916 se alătura unei divizii de combatanți, venită din corturile medicale cu dorința de a răzbuna moartea fratelui ei. A trăit zile de glorie, a fost decorată, s-a întâlnit cu familia regală, a avut și zile de durere și zile de dragoste, și a murit la sfârșitul bătăliei de la Mărășești luptând în fruntea unui pluton de infanterie al Armatei Române.
A doua oară a fost sfidare:
Povestea numelui meu devine amuzantă de aici. Născută de câteva ore, așteptam cu mama să treacă ziua de 23 August, celebrarea comunistă care bloca orașul. Când am putut în sfârșit să primim vizite, tata și nașii au venit să mă cunoască. Un obicei din Sudul României, învechit acum, spunea că aceia care au căsătorit cuplul vor alege din familie pe cineva să fie și nașul primului copil. Nașul meu se numea Niculae. Aste limita selecția de nume pentru mine la 1: Nicoleta. Și nu, nu exista să îi refuzi nașului onoarea.
Nu știu exact ce a crezut mama de numele ăsta, dar știu ce s-a petrecut la botez. Preotul a început cu datinile obișnuite, cu lucruri pe care nu le înțelegeam sau așteptam, pentru că a fi cufundat în cazan complet, la câteva zile de viață, o fi lecție bună, dar dacă aveam de ales săream peste.
Se ajunge la partea când Se boteză roaba lui Dumnezeu ( : ) și numele prin care preotul mă prezintă lumii este Nicoleta-Cătălina. Nașii rămân uimiți. Se pare că numele doi a apărut din senin. Dar a trecut repede mirarea și ofensa, dacă ea a existat, căci timp de 17 ani am fost pe rând Nicoleta, Nico, Nic, Nac și poate numele acela ar fi apărut doar pe acte oficiale.
Până când…
A treia oară a fost schimbarea:
Sesiunea de comunicări de la Brăila, 17 ani mai târziu, a însemnat mai mult decât emoții cu prezentările. Ca să le trecem cu bine , eu și cea mai bună prietenă a mea, Nan, aveam nevoie de toate forțele, puterile și energia necesară. Cumva, deveneam alte persoane când luam în piept provocările astea. Și mai mult decât o expresie, când l-am întâlnit pe cel care acum este soțul meu, m-am prezentat ca acea nouă persoană. Așa am devenit Cătălina. Așa mă știe el, așa mă știe familia lui și așa m-au știut după aceea și toți colegii de facultate și lucru.
Sunt Cătălina pentru că mama mea a văzut filmul dedicat Cătălinei. Și a sperat că acel curaj îl va avea și fiica ei. Îmi spune încă, lăcrimând, cât de impresionată a fost de replica din film: ”Dadă Cătălina, nu pleca!”.
Eu am plecat de lângă mama, dar faptul că răspund încă la numele ales de ea și am din plin curajul pe care ea și l-a dorit pentru mine mă alină. Și cred că și pe ea la fel.
Odată cu bancnota asta – pe care mama a așteptat-o de când au anunțat de la mai mari că va veni, și pe care mi-a păstrat-o când poștărița i-a adus-o, ca să mi-o trimită – e povestea numelui meu ce are acum și copertă.
O bancnotă care vorbește despre curajul unei femei de a lupta cu inamicii, cot la cot cu toți ceilalți, a unei țări care a ales să facă un gest de secol 21 și mai vorbește despre o mamă care a luptat cu tradițiile învechite și a ales ceva ce i-a plăcut ei. E puțin și despre curajul de a alege să devii cine vrei când crești, dar și despre coincidențe faine și povești pe care doar mamele știu să le spună.
Mulțumesc mama, pentru numele meu.
Coincidențe:
- Ecaterina moare în data de august când eu mă nasc, 68 de ani mai târziu.
- Data de 10 octombrie, importantă pentru mine personal, a fost și data la care Ecaterina Teodoroiu a pornit în prima bătălie, de la Jiu.
- O statuie a Ecaterinei Teodoroiu este la Brăila, locul unde oficial am devenit Cătălina pentru soțul meu și pentru întreaga lume care m-a cunoscut după.
Te-ar mai putea interesa:
- După 17 ani, ne despărțim, Poștă Română
- Cum mă las de fumat? Din ambiții, nu din motive
- Articol: Mi-ai vândul Clujul toamna