Am o poză, de pe la 3 ani, în care mama stă după mine, că eu am o minge la picior. Lăcătuș era strigătul meu de luptă, am avut numărul 7, sau l-am vrut, în fiecare echipă în care am jucat (fotbal, handbal, volei). Am crescut cu Steaua, am mers la meci, am fost acolo când România a jucat cu capul gălbui la acel ultim mondial. Și de atunci…aștept.
Iar meciul din 26 martie 2026 adună iar toată inspirația României, ca să expirăm la final (nu pe parcurs, cum fac comentatorii) ușurați sau revoltați. Dar sperăm, aș zice că asta știm să facem cel mai bine. De data asta sperăm că vom merge (iar) la Mondiale.
Meciul din 12 octombrie 2025, primul la care am fost ca suporter al naționalei pe National Arena, a fost magic. Și tot ce avem nevoie joi, în 26 martie, e altă seară magică.
De ce să participi la un meci al naționalei tale?
Cred că evenimentele la care oamenii se adună cu speranță sunt printre cele mai încărcate de energie. Sunt în stare să vindece dureri, probleme și gânduri răzlețe, tristeți și greutăți. O seară pe o arenă care cântă imnul (și dacă ultima dată l-ai cântat în clasa a 4-a) nu are cum să nu te miște.
Și apoi, nebunia aia a tăvălugului care se iscă atunci când un jucător român fuge spre poarta aia care devene mai mult. Fotbalul e singura formă de război pe care o accept. Cu tot cu săriții ei de pe fix.
Am văzut bătrâni și copii. Am văzut bătrâni cu copii. Și oameni de tot felul care strigau la fel (bine, unii mai cu puncte puncte 🙂 Iar rezultatul incredibil, din ultimele secunde ale prelungirilor meciului din octombrie nu e ceva recomandat cardiacilor, dar sincer, a fost unul dintre cele mai frumoase momente ale anului, dacă nu ale decadei.
M-am bucurat ca un copil, ne îmbrățișam aiurea cu străini, unii plângeau. Credeam că e meci decisiv. Din păcate, nu a fost așa. Și în 26 martie avem un baraj (altul) în Turcia, cu jucători pe care îi știi după nume și dacă nu ești pasionat de fotbal. (arda Guller (real madrid), Hakan Calhanoglu (inter) sau Kenan Yıldız (juve) sunt spaime (Spaima popoarelor, turcii se credeau de neînvins” (Mihai Eminescu).
Dar și dacă…Dar și dacă…
Curentul care trece prin marea de oameni când se concentrează toți la ceva e una dintre adicțiile mele. V-o doresc și vouă, pasionați de fotbal sau nu. Și nu sunt eu mare patrioată, dar parcă simt că sunt mai alături și mai parte din acest popor când strigăm toți Hai România!
Iar dacă acest tip de confruntare, acest tip de bucurie și diferitele dezamăgiri sunt cele pe care le arătăm celor mici…
…cred eu că vom avea generații mai conștiente de sport, de sportivitate, de energia momentului real, ieșit din telefon, de pasiunea pentru ceva și energia investită într-o luptă care se poartă doar pe teren și nu implică ură.
Alte experiențe de trăit măcar o dată în viață?
A video from our first tennis tournament
Thank you for reading and let us know if other rules, tips&tricks should be taken into account too.
Happy moments, The GALs, Catalina&Florin
More pics and travel tips on my Instagram – click here.
”We’re a couple in love with travel and research. We hope to give you some good tips from experience so that you can have the best of times.”
