Știi vorba aia că până nu încerci nu știi? Nu știi dacă îți place, dacă poți sau dacă ai ceva în tine care atunci când ești gata să renunți nu te lasă.
Ei, acum știu cum …se face o carte. De la a citi o carte, am trecut la a construi una. La Muzeul de Arta Cluj-Napoca a coborât Paradisul pentru oameni ca mine, care nu cred în Paradis, dar cred în mirosul cărților. Pe lângă Expoziția Cele mai frumoase carti din Romania, puse acolo ca să te facă să sari în sus, vezi mai mult decât ce au făcut alții.
Așa că de luni până vineri 26 februarie, voi lega cărți. Nu ca să le bat, nu ca să le opresc din fugă, ci doar de dragul artei. Ca parte a expoziției în derulare, atelierul este susținut de Daniela Chiorean, decan al Facultății de Arte Plastice a UAD Cluj-Napoca, A făcut parte din juriul Cele mai frumoase cărţi în anul 2014, de Cristian Opriş, cadru didactic UAD, domeniul său de interes îl constituie, cu precădere, gravura şi cartea de artist, Razvan Anton, cadru UAD și artist vizual, și plina de răbdare Adorjáni Márta, absolventă Universitatea de Artă şi Design din Cluj-Napoca / UAD și artist pe diferite tehnici de grafică și print, cu prezența lui Istvan Agoston de la Natura Paper (pentru cei care nu știu, așa, cum nu știam eu, aici se face manual hârtie specială, deci pentru cine vrea să scrie o scrisoare…)
Mai multe detalii tehnice despre atelier, poze cu mine 🙂 și chiar citate de la participanți dă Transilvania Reporter.
Dar eu vreau să scriu despre partea cealaltă. Despre cum trăiești un atelier de genul acesta: Murdar pe mâini de aracet, înțepat în degete, cu spatele în piuneze și cu un banc de lucru ca o vijelie, dar cu un zâmbet cât toată fața. Uiți ora și vin paznicii să te scoată afară, uiți telefonul, care e pe silent, că așa e frumos, uiți de probleme de orice fel, pentru că ești în procesul de a da naștere la ceva viu. Pentru că paginile au pe ele praf și Uff-uri și Ohhh-uri, și când ajung să capete o formă cât de cât vizibilă, ți se par cele mai sigure lucruri din univers.
Vreau să spun că lucrurile astea deosebite, ca acest Atelier, te scot din zona de confort. Și atunci începi să trăiești, să experimentezi, să ai idei și să uiți de scuze. Nimic nu se compară cu senzația de a ține în mâini o carte/un carnețel făcute de tine. Pe jumătate știi cu ce să le umpli, dacă sunt goale, dar te gândești deja la cărțile serie limitată pe care le vei face singur.
Asta a ieșit azi din mânuțele astea două, după 3 ore de lucru. Nu are un anumit nume această tehnică, poate legare cu pânză, dar pe cuvânt că rezultatul pare un carnețel oficial, ca luat din librărie.
Și tot ce ai nevoie pentru asta e: hârtie (dăăăă) de care vrei tu, hârtie mai groasă puțin, carton pentru copertă, hârtie textilă pentru învelire (sau material textil), adeziv, pensulă, sfoară de cusut și ac, ceva material asemănător panglicilor și încă ceva material asemănător fermoarelor, tifon, o foarfecă, un cutter și ceva ce poate înlocui o menghină (două greutăți). E atât de simplu! Am exersat tehnica aceasta și tehnica japoneză. Evident că totul arată ca din topor, dar repet acum de cât mai multe ori, și mai apoi voi încetini procesul, ca să am grijă și la detalii.
Eu cred că o să fiu zen până vineri, o să am cadouri pentru toți apropiații și poate data viitoare ne vedem mai mulți la atelier, sper doar să permită spațiul și să fie destule bancuri de lucru, pentru că interesul, așa cum am văzut eu, e mare.
Urmăriți Cele mai frumoase carti din Romania pentru detalii
PS – Un sponsor ar face mult bine, mai ales pentru o ediție viitoare a acestui atelier, în vederea punerii la dispoziție de materiale și unelte sau chiar a locației.
Profesorii au fost destul de amabili pentru a-și oferi timpul și chiar propriile unelte de lucru. Eu una le mulțumesc, sunt fericită să spun că săptămâna asta mă va face mai bogată și mă va ajuta până o să am pielea la fel de fragilă ca unele coli de hârtie, la 90 de ani (dar sper că nu o să miros, la fel ca unele cărți, a mucegai).