Ai plecat de acolo, din curaj sau nebunie și pentru că așa e viața. Dar știi că ești acasă, în locul unde ai crescut, atunci când:
-simți mirosul detergentului pe care mama ta îl folosește, pe perna care încă te așteaptă și hainele uitate la plecare, dar păstrate pentru întoarcerea ta ocazională
-auzi vocea tatălui tău mai des și mai clar, nedistorsionată de telefoane moderne
-uiți că ești la dietă, că tu nu ai pofte, că nu știi ce conține și orice ai mânca e bun, curat și te satură
Acasă mai e:
-camera care era a ta, dar acum pare mică
-felul în care sună numele tău când te strigă mama
-felul în care zici „Tati” sau „Mami”, ca un copil
-cele 3 sau mai multe mese pe zi
-vitrina cu bibelouri și pahare de cristal și mileurile încă albe
-poftele de acel ceva ce numai mamei tale îi iese
-tatăl tău care trebuie să te certe cel puțin o dată, de dragul de a o face
-tăcerile confortabile
-radioul care pare că e pe același post de când erai mic copil
-întrebarea: Să-ți mai pun și niște ouă la tine?
-papucii tăi vechi
-felul în care dormi bine, deși ai schimbat patul
-mirosul casei și al hainelor care devin curate prin minune
-sunetul vaselor de la bucătărie
-felul în care taci câteva minute după ce pleci, de fiecare dată…
Ai plecat, dar va fi mereu „acasă”, indiferent unde e acum casa ta. Pentru toate motivele de mai sus și pentru altele și altele…
PS: Dacă îți plac poveștile, versurile și celelalte cuvintele etc. pe care le scriu, susține-mă cu un like pe pagina de facebook. Promit că o să te fac să zâmbești.
Și dacă vrei să îți scriu ceva doar al tău, contactează-mă la 0762.638.680 sau catalina@consultant.com
Zi inspirată,
